Cronologie sumară a disidenţei româneşti


    14 noiembrie 1946 – Într-o cuvântare precedând alegerile, Gheorghe Gheorghiu-Dej, viitor lider de partid şi de stat, avertizează că „programul lui nu reprezintă o soluţie de continuitate cu tradiţii culturale”. Vor urma, pe măsura acaparării puterii, confiscări şi arderi de biblioteci, avalanşe de broşuri cu Publicaţii scoase din circulaţie până la data de…, trimise ritmic directorilor de biblioteci din toată ţara, ediţii succesive ale Codului Penal, conţinând prevederi privind „propaganda împotriva ordinii sociale”, apoi, când societatea îşi revine după şoc şi ripostează, episoade represive produse de încălcarea programului anunţat.
1948-1953 – Arestarea unui mare număr de oameni de toate categoriile socio-profesionale. Din experienţa lor carcerală vor rezulta lucrări care n-au văzut lumina tiparului decât după 1989, dintre care cea mai completă şi notorie este „Închisoarea noastra cea de toate zilele” a lui Ion Ioanid, socotită pe drept cuvânt sinteza literar-memorialistică a gulagologiei româneşti, dar şi alte numeroase lucrări.
1953 – Unicul gest notoriu al momentului privind destalinizarea schiţat în lumea românească, întreprins de un vechi ilegalist, Alexandru Jar, este criticat aspru şi sancţionat prin marginalizarea rebelului. Despre epocă, numită de unul dintre protagoniştii ei „obsedantul deceniu”, s-au scris ulterior cărţi de memorialistică, de căutat în bibliografia unor: Nina Cassian, Maria Banuş, Alexandru George, Nicolae Carandino, Marin Preda, rămase în sertare, dar şi romane, parţial „adevărate”, atent controlate de cenzură, publicate toate între 1965-1989.
Aprilie 1954 – Procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, cunoscut lider comunist, fost ministru al Justiţiei. Acuzatul principal e condamnat la moarte şi executat, iar alţii vor ispăşi pedepse grele. Ulterior, ei vor da lucrări de sertar, foarte cunoscute după 1989: Lena Constante, „Evadarea tăcută”, Bellu Zilber, „Monarhia de drept dialectic”, ediţia I, „Actor în procesul Pătrăşcanu”, ediţia a II-a.
1956-1961 – Ca urmare a Revoluţiei din Ungaria, un număr de intelectuali, în majoritate studenţi, compun şi difuzează texte de adeziune. Sunt condamnaţi la închisoare (Paul Goma, Alexandru Ivasiuc, Alexandru Mihalcea). Alte valuri de arestări, sub acuzaţii variate, precedă sau urmează acelaşi eveniment, cuprinzându-i pe unii membri ai fostului „Cerc de la Sibiu” (Ion Negoiţescu, Nicolae Balotă, Ion Desideriu Sârbu), sau oameni fără o apartenenţă politică anume (Teohar Mihadaş, Adrian Marino). Toţi vor scrie ulterior cărţi, meditând asupra experienţei de închisoare.
12 februarie 1959 – Condamnarea, în baza articolului 209 CP, ulterior 167, a peste 20 de intelectuali, printre care Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, profesoară, Dumitru Banu, ziarist, Ion Caraion, poet, pentru difuzarea de „înscrisuri duşmănoase”: poeme sosite din străinătate, scrisori etc. Va relata experienţa de închisoare, din exilul lui de mai târziu, Ion Caraion.
1 martie 1960 – Sentinţa în procesul Noica-Pillat, judecat de Regiunea a II-a Militară Bucureşti, în care principalele capete de acuzare fuseseră legate de producerea şi răspândirea a ceea ce ulterior s-a numit samizdat (Povestiri despre om, eseu filozofic de Constantin Noica, şi „Aşteptand ceasul de apoi”, roman al lui Dinu Pillat) şi a scrierilor duşmănoase ale românilor din exil Emil Cioran, Mircea Eliade, Vintilă Horia etc.
Condamnările celor 23 de inculpaţi au mers de la 7 ani la 25 de ani de temniţă. Unii dintre cei condamnaţi vor scrie ulterior lucrări de sertar, relatând experienţa carcerală şi publicate după 1989: Nicolae Steinhardt, „Jurnalul fericirii”, Alexandru Paleologu, „Sfidarea memoriei”, Constantin Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru” etc.
1971 – Nicolae Ceauşescu enunţă „Tezele din iulie”, ansamblu de directive reglementând strict activitatea de creaţie din Romania, şi declanşează, după model asiatic, minirevoluţia culturală.
1972 – În lumina acestor teze, piesa „Revizorul”, pusă în scenă la Bucureşti de regizorul Lucian Pintilie, este interzisă. Urmarea este că până în 1989 artistul îşi va continua creaţia aproape exclusiv în străinătate, cu un scurt episod când realizează, spre a fi şi acesta oprit, filmul „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981).
Martie 1975 – Securitatea din Cluj îl avertizează pe Teohar Mihadaş (deţinut politic între 1949-1956) că difuzarea spre lectură a manuscrisului său „Memoriile unui deţinut politic”, cu conţinut ostil, constituie infracţiune. Cartea va apărea în 1990 cu titlul „Pe muntele Ebal”.
aprilie 1975 – Devenit redactor şef al revistei franceze „Cahiers de l’Est”, lui Dumitru Ţepeneag, prozator, i se retrage cetăţenia, pentru vina de a fi „acţionat sub diferite forme”, incitându-i pe scriitorii români să scrie „lucrări cu conţinut potrivnic politicii culturale a partidului nostru şi să le trimită pe căi ilegale în străinătate”. Unele din lucrările ulterioare ale prozatorului fac referiri la această perioada.
Octombrie 1975 – Scriitorul William Totok, membru al Grupului de Acţiune Banat (Aktionsgruppe Banat) este arestat, fiind acuzat de propagandă împotriva orânduirii socialiste. Grupul sciitorilor din Timişoara se va desfiinţa în urma presiunilor Securităţii.
Octombrie 1976 – Psihiatrul Ion Vianu publică, în „Viaţa Românească”, un articol în care denunţă abuzurile psihiatrice din România. Câteva luni mai târziu se va solidariza cu Paul Goma, iar peste un an va fi silit să se exileze.
1977 – Începe disidenţa lui Mihai Botez, matematician, manifestată prin scrisori publicate în presa străină, citite la „Europa Liberă”, adresate direct conducerii de partid şi de stat din RSR. După ce este dat afară din serviciu, apoi mutat disciplinar la Tulcea, se stabileşte în SUA ca refugiat politic. Ca specialist a publicat numeroase cărţi, post-revoluţie i-au apărut analize ale comunismului românesc („Intelectualii din Europa de Est”, printre altele).
Ianuarie 1977 – Începe disidenţa lui Paul Goma, fost deţinut şi deportat politic în primul deceniu de comunism, autor deja al multor înscrisuri duşmănoase, refuzate sistematic de cenzură. Este expulzat din ţară în noiembrie acelaşi an.
2 august 1977 – Greva a 10.000 mineri, declanşată la Lupeni şi extinsă apoi în toată Valea Jiului. Liderii grevei sunt deportaţi. Cu excepţia grupului din jurul lui Paul Goma, acţiunea minerilor, izolată prompt şi eficient, nu se bucură de ecou în rândurile intelectualilor. Subiect al câtorva reconstituiri istorice ulterioare.
Noiembrie 1977 – Securitatea de la Bucureşti trimite un comando care o agresează cu deosebită violenţă pe Monica Lovinescu în faţa locuinţei sale de la Paris, drept avertisment pentru sprijinul acordat disidenţilor (în special, în acel moment, lui Paul Goma), prin emisiunile ei de la Radio Europa Liberă. Va publica după 1989 cărţi relatând această experienţă.
1977 – Intră în atenţia opiniei publice cazul muncitorului Vasile Paraschiv din Ploieşti, protestatar încă din anii ’60, arestat şi supus unui tratament psihiatric, autor al unei scrisori deschise de peste 350 de pagini adresată lui Nicolae Ceauşescu.
4-11 septembrie 1978 – Începe disidenţa lui Victor Frunză, autor al „Istoriei stalinismului în România”, lucrare de sertar elaborată în România. Şi el va fi obligat să părăsească ţara.
1979 – M. Niţescu, istoric literar, scrie lucrarea „Sub zodia proletcultismului”, Dialectica puterii, care face apoi obiectul unui şir lung de memorii, scrisori, cereri, proteste adresate la toate forurile care resping publicarea ei. Va vedea lumina tiparului abia după 1989, când autorul nu mai există.
1979 – Înfiinţarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii la Bucureşti şi Turnu Severin şi alte oraşe din ţară de catre dr. Ionel Cană şi ing. Gheorghe Braşoveanu. Iniţiatorii mişcării şi membrii ei sunt arestaţi şi izolaţi. Subiectul n-a fost încă valorificat istoriografic şi nici memorialistic, în toată anvergura lui.
1980 – Părăseşte definitiv ţara Oana Orlea, scriitoare, fostă deţinută politic (1952-1954), autoare a unor cărţi de sertar aparute în Franţa, iar în ţară după 1989.
1980 – Corneliu Vadim Tudor a fost prima personalitate culturalã care a reinviat mitul lui Iuliu Maniu, in timpul regimului comunist, fapt remarcat de liderii supravietuitori ai partidului. La 5 septembrie 1980, el scria pe pagina intai a revistei „Saptamana” editorialul „Idealuri”, in care cerea publicarea discursurilor lui Iuliu Maniu. A urmat un scandal urias.
August 1980 – Plecarea din ţară a lui Ion Caraion, poet, fost deţinut politic.
August 1980 – Lucian Pintilie îi scrie lui Ilie Rădulescu, demnitar înalt al PCR, o scrisoare referitoare la interzicerea filmului său „De ce trag clopotele, Mitică?” 50 de copii ale scrisorii le răspândeşte printre intelectuali. (Episodul e relatat in Bricabrac, lucrare memorialistică a artistului, apărută după 1989).
27 ianuarie 1982 – Romanul „Micelii” al lui Alexandru Papilian, elaborat între 1976-1978, este oprit în tipografie pentru a i se inlocui, la cererea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi a secţiei de presă a CC, două pagini. Difuzarea unei cantităţi din tiraj fără înlocuirea necesară a provocat o anchetă a Securităţii.
Februarie-mai 1982 – Scandalul „Meditaţia transcendentală”, vastă represiune ideologică îndreptată împotriva intelectualilor.
1982-1989 – Îşi începe disidenţa doamna Doina Cornea, profesoară la Facultatea de Filologie din Cluj. Textele ei vor apărea în cele câteva cărţi publicate de autoare după 1989. Alte scrisori sunt adresate periodic lui N. Ceauşescu de Ion (Oni) Bratianu, fiul ultimului preşedinte al PNL, Constantin I.C. Brătianu.
1982-1983 – Tânărul inginer Radu Filipescu distribuie mii de manifeste împotriva lui N. Ceauşescu în cutiile poştale ale blocurilor din Bucureşti. Este condamnat la 10 ani închisoare şi internat la penitenciarul Aiud. Experienţa lui va fi reprodusă în cartea „Jogging cu Securitatea” a autoarei germane Herma Kopernik-Kennel, apărută după căderea regimului.
În anii ’80 împărţirea de manifeste îmbracă forme extrem de originale: valize cu carbid care explodează, câini îmbrăcaţi în lozinci, lipire de manifeste în cabinele de telefon, aruncare de manifeste de pe terasele blocurilor, lozinci scrise pe ziduri, scrisori adresate unor ziare (Ion Ilie din Piteşti, Florin Vlăsceanu, Ion Neacşu, Iulius Filip, Victor Totu din Târgovişte, Gheorghe Gherghina, Nicolae Ionel şi Ion Drăghici din Bucureşti sunt condamnaţi la închisoare între 6 şi 10 ani).
1983 – Dumitru Iuga, tehnician la Televiziunea Română, organizează împreună cu alţi şase tineri „Mişcarea pentru libertate şi dreptate socială”. Sunt condamnaţi, sub învinuirea de „complot împotriva orânduirii sociale”, la pedepse de până la 10 ani închisoare, pe care le execută la Rahova, Aiud, Jilava. Experienţa lor a fost relatată într-o carte aflată sub tipar a lui Dumitru Iuga.
Ianuarie 1983 – Este oprit de cenzură filmul „Glissando” al lui Mircea Daneliuc. Acesta protestează printr-o scrisoare adresată mai multor reviste, împotriva „îmbunătăţirii cu foarfece” a filmelor.
1983 – Poetului CV Tudor pentru cã l-a apãrat pe Mihai Eminescu, în fata rabinului Moses Rosen (care-l numise pe poetul national „antisemit”), i-a fost interzis volumul „Saturnalii” si nu a mai avut voie sã aparã în presã timp de 8 luni.
Mai 1984 – Dorin Tudoran, ziarist şi poet, cere plecarea din ţară din cauza condiţiilor economice, politice şi de creaţie, ameninţând cu difuzarea unei scrisori deschise la „Europa Liberă”. Atitudinile lui contestatare durează din 1976, spun documentele Securităţii. Din acest moment izolarea scriitorului este totală. Printre alte scrieri, „Kakistokraţia”, publicată post-decembrist, dă seama de perioada respectivă.
Septembrie 1984 – Bujor Nedelcovici retrage de la Editura Albatros romanul „Ereticul îmblânzit”, nefiind de acord cu recomandările conducerii acesteia „să plaseze acţiunea într-o ţară din perioada dictaturilor fasciste, (înainte de 1940), să scoată din roman asemănările cu realitatea românească (ca nume sau denumiri de localităţi) şi ideile în legătură cu formarea omului nou şi să accepte apariţia romanului în colecţia „Fantastic Club”. În mai 1985, Securitatea semnalează apariţia lucrării sale în Franţa, unde autorul o scosese ilegal.
Decembrie 1984 – Apariţia, în revista „Amfiteatru” (redactor Constanţa Buzea), fără acordul cenzurii, a patru poeme de Ana Blandiana, ce vor marca începutul izolării acesteia. „Sertarul cu aplauze”, lucrare de sertar, va relata experienţa.
Ianuarie 1985 – Scrisoare adresată de poetul Dan Deşliu Comitetului Municipal Bucureşti al PCR. Cu el s-au solidarizat Mircea Dinescu şi Dorin Tudoran.
Mai 1985 – Într-o şedinţă de Consiliu de conducere al Uniunii Scriitorilor, în ciuda opoziţiei preşedintelui în funcţie, D.R. Popescu, Dan Deşliu citeşte un protest al lui Dorin Tudoran, aflat în greva foamei.
13 mai 1985 – „Europa Liberă” transmite textul „Fapt divers în România”, comentariu ostil al lui Emil Hurezeanu în care, cu expresia din rapoartele Securităţii, acesta „reinterpretează idei strecurate în presa noastră”. Măsura Securităţii: reinstruirea surselor din redacţii în sensul întăririi vigilenţei pentru a le semnala „ideile sau expresiile susceptibile de intepretări tendenţioase”.
1980-1985 – Mihai Stănescu, membru UAP şi al PCR, expune în ţară şi în străinătate, obţinând peste 20 de premii internaţionale, caricaturi cu un caracter pronunţat „interpretabil”. Îşi rezolvă problema paşaportului, care din când în când i se refuză, ameninţând cu greva foamei, cu proteste internaţionale, cu renunţarea la calitatea de membru PCR. În februarie 1983, i se interzice difuzarea catalogului şi i se scot unele caricaturi din expoziţia de la sala Eforie din Bucureşti. În toamna aceluiaşi an obţine editarea unui album prin aceleaşi mijloace.
Iulie 1985 – Sub presiunea opiniei publice internaţionale, îi este permisă plecarea din ţară preotului Gheorghe Calciu-Dumitreasa, vechi protestatar şi fost deţinut politic, şi scriitorului Dorin Tudoran.
17 noiembrie 1985 – Este ucis în arestul Securităţii din Bucureşti inginerul şi poetul Gheorghe Ursu, aflat de mai multe luni în anchetă, pentru textul unui jurnal intim scris pe parcursul a 15 ani şi pentru scrisori trimise la „Europa Liberă”. Jurnalul acestuia nu va fi niciodată recuperat de la Securitate.
1985-1988. Acţiunile protestatare, prigoana şi plecarea din ţară a membrilor „Aktionsgruppe Banat” (William Totok, Richard Wagner), a scriitoarei Herta Müller, viitoarea laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (în 2009) ş.a.
1986-1989. În 1985 diplomatul Dumitru Mazilu este numit Raportor special asupra drepturilor omului de către Subcomisia Naţiunilor Unite pentru Combaterea Discriminării şi Protecţia Minorităţilor, cu sediul la Geneva. Informate de către serviciile secrete cu privire la intenţia lui Dumitru Mazilu de a-şi publica raportul, autorităţile de stat din România îi interzic să părăsească ţara pentru aşi prezenta raportul la Geneva. Începând din 1986, Dumitru Mazilu este pus sub stare de arest la domiciliu [1]. Diplomatul român va reuşi totuşi să-şi trimită clandestin Raportul în Occident, care va fi publicat pe data de 10 iulie 1989 ca document oficial ONU [2]. Raportul este extrem de critic cu privire la situaţia drepturilor omului din România [3]. În noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, Dumitru Mazilu va fi arestat de Securitate [4]. A doua zi, după căderea regimului Ceauşescu, va fi eliberat din închisoarea din Alexandria unde fusese închis. În aceeaşi seară va fi desemnat Prim-Vicepreşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale.
16 februarie 1987 – Mişcare de protest la Atelierele Nicolina din Iaşi, în chiar „Ziua Ceferiştilor”, urmată de o manifestatie a studenţilor din Iaşi, care au confecţionat lozinci şi manifeste.15 noiembrie 1987 – Manifestaţie muncitorească la uzinele „Steagul Roşu” din Braşov, în ziua alegerilor locale. Mii de persoane traversează oraşul scandând lozinci, apoi devastează sediul Comitetului judeţean de partid, pe faţada căruia scriu lozinci anticomuniste. 62 de muncitori sunt arestaţi şi expulzaţi în mai multe oraşe din ţară. Solidarizare cu braşovenii a Doinei Cornea şi a fiului sau Leontin Juhasz, a unui grup de studenţi (Marian Bia) şi a unor sindicalişti din Zărneşti (Mihai Torje, Marin Brâncoveanu, Marian Lupou), care sunt arestaţi şi anchetaţi.
{{ Februarie 1987 – Un grup de studenţi (Marius Oprea, Sorin Adam Matei, Caius Dobrescu, Sergiu Stefanescu) afiseaza manifeste la facultatile de istorie, medicina si arhitectura.
Martie 1988 – Ileana Mălăncioiu, poetă, demisionează din funcţia de redactor la „Viaţa Românească”, fiindca i s-a refuzat publicarea integrală a unui articol „cu conţinut interpretabil”. Volumul ei din 1985, „Urcarea muntelui”, pusese mari probleme cenzurii, înainte de apariţie.
Aprilie 1988 – Liviu Cangeopol şi Dan Petrescu, intelectuali ieşeni, sunt semnalaţi de Securitatea locală pentru „atitudini anarho-contestatare” şi faptul că lucrau la un material „cu conţinut duşmănos privind comunismul”, în care sunt sprijiniţi printre alţii de la Bucureşti de Mariana Marin, poetă. Cartea va apărea după 1989, sub titlul „Ce-ar mai fi de spus”.
Iulie 1988 – Doamnei Tia Şerbănescu, ziaristă la „România liberă”, i se confiscă la aeroport în momentul când pleca într-o excursie, un caiet cu notaţii critice la adresa regimului. Este înlăturată din ziaristică, anchetată de Securitate. Continua notaţiile şi întreaga experienţă va fi povestită în cartea „Femeia din fotografie”, Editura Compania, 2002. Studentii Marius Oprea, Sorin Adam Matei, Caius Dobrescu, Marius Ungureanu sunt anchetati de Securitate pentru organizarea unui grup de discutii anti-comunist la Universitatea Bucuresti. Sorin Adam Matei si Caius Dobrescu sunt torturati timp de doua zile si eliberati dupa ce figuri din lumea literara (Alexandru Musina, Mircea Nedelciu, etc.) ameninta cu anuntarea publica a celor intimplate.
30 august 1988 – Interzicerea de a publica pentru Ana Blandiana. Cărţile poetei sunt scoase din biblioteci, iar în faţa casei este plasată o maşină de supraveghere.
1988 – Cartea lui Stelian Tănase, „Corpuri de iluminat”, este respinsă de cenzură pentru „viziunea sumbră asupra realităţii actuale, totul apărând ca supus degradării morale, civice şi politice”. Cartea Smarandei Cosmin, „Aştept provincia”, unde apar „frecvente trimiteri la lipsuri în aprovizionare, căldură etc.” respinsa şi ea, a fost refăcută integral, de conducerea redacţiei. Volumul Ioanei Ieronim, Poezii, „lipsit de mesaj contemporan şi cu numeroase carenţe ideologice”, a fost respins. Au apărut, „cu intervenţii considerabile, pentru a deveni publicabile”: „Drumul cenuşii”, de Augustin Buzura, „Semnul ochiului” de Petre Sălcudeanu, „Scaunul singurătăţii”, de Fănuş Neagu, „Căderea în lume” de Constantin Ţoiu şi „Clopotul scufundat” de Livius Ciocârlie.
Septembrie 1988 – Incendierea unui arc de triumf, din faţa Pavilionului expoziţional, care purta efigia lui N. Ceauşescu. Pe statuia lui Lenin din Bucureşti sunt scrise lozinci anticomuniste. În anii 1988-1989, zeci de tineri bucureşteni şi din alte oraşe ale ţării împart manifeste (Radu Chesaru, Geo Asavei, Vasile Gogea). Mulţi sunt arestaţi şi anchetaţi până la 22 decembrie 1989.
Noiembrie-decembrie 1988 – Aurel Dragoş Munteanu, scriitor şi ziarist, scos din presă, alcătuieşte o scrisoare de protest adresată Uniunii Scriitorilor difuzată în aceeaşi zi la „Europa liberă”, apoi dă un interviu lui Dorin Tudoran la Vocea Americii.
26 ianuarie 1989 – Arestarea a trei redactori de la ziarul „România liberă” (Petre Mihai Băcanu, Mihai Creangă şi Anton Uncu), a unui inginer automatist (Ştefan Niculescu Maier) şi a unui tipograf (Alexandru Chivoiu) care pregătiseră o publicaţie ilegală, „România”, cu articole anticeauşiste. Cazul a fost considerat unul dintre cele mai mari succese ale poliţiei politice iar membrii grupului „R”, cu excepţia iniţiatorului, Petre Mihai Bacanu au fost eliberaţi conditionat şi dispersaţi în diferite oraşe din provincie.
februarie 1989 – Corneliu Vadim Tudor si-a depus carnetul de membru PCR direct pe adresa presedintelui Ceausescu.
2 martie 1989 – Tânărul Liviu Babeş din Braşov îşi dă foc pe o pârtie de schi de la Poiana Braşov, lasand scrisa in urma sa lozinca anticomunista „Stop morder! Brasov = Auschwitz”
6 martie 1989 – Scrisoarea către N. Ceauşescu a şase foşti membri ai nomenclaturii de partid (Silviu Brucan, Constantin Pîrvulescu, G.I. Răceanu, Corneliu Mănescu, Gheorghe Apostol, Alexandru Bîrlădeanu). Primul dintre ei va publica o memorialistică plină de omisiuni şi puternic ideologizată, după 1989.
17 martie 1989 – Publicarea în ziarul francez „Liberation” a unei scrisori-pamflet la adresa lui Ceauşescu semnată de Mircea Dinescu. Poetul este exclus din partid, dat afară din serviciu şi arestat la domiciliu. În 20 martie şapte intelectuali au semnat o scrisoare de solidarizare cu el: Octavian Paler, Dan Haulică, Andrei Pleşu, Alexandru Paleologu, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Şora şi Geo Bogza.
Iulie 1989 – Publicarea în Occident a unei scrisori a poetului Dan Deşliu, care este şi el arestat la domiciliu. În vara anului 1989 sunt arestaţi sau anchetaţi scriitorii Dan Petrescu, Liviu Antonesei şi Liviu Cangeopol din Iaşi, care s-au manifestat prin scrisori şi interviuri contra dictaturii lui N. Ceauşescu, şi fizicianul Gabriel Andreescu din Bucureşti. Acesta din urma făcuse să circule, ajungând şi la Securitate, o lucrare intitulată „Pentru o filozofie a disidenţei”.
17 Septembrie 1989 – Moare I.D. Sârbu (deţinut politic între 1957-1963), autor al unora dintre cele mai valoroase lucrări de sertar, „Adio Europa” şi „Jurnalul unui jurnalist fără jurnal”, ale căror manuscrise se afla azi în Biblioteca LIBRI PROHIBITI de la Praga.
14 decembrie 1989 – O manifestaţie anti-Ceauşescu, care are loc la Iaşi, este împrăştiată, iar organizatorii (Cassian Maria Spiridon, Ştefan Prutianu, Titi Iacob şi alţii) sunt arestaţi.
16 decembrie 1989 – Începe, la Timişoara, Revoluţia.
21 decembrie 1989 – Revoluţia continuă la Bucureşti şi în alte oraşe din România (Cluj, Sibiu, Braşov). Toate înscrisurile răspândite, scrise şi scandate atunci, au fost „duşmănoase”. Ele vor aparea într-o carte document „Vom muri şi vom fi liberi”, coordonată de Irina Nicolau.
După 1990 încep să apară o serie de lucrări valoroase, documente etc. privind cele două comunisme prin care a trecut România. Notabil este Jurnalul fericirii al lui Nicolae Steinhardt, monahul de la Rohia, o capodoperă aliteraturii române confiscată de Securitate şi rescrisă din memorie, la care se adaugă o serie de memorii şi jurnale (ca, de pildă, Jurnalul intim al scriitoarei Alice Voinescu, cu numeroase referiri la instaurarea regimului comunist şi ororile sistemului.”
(SURSA:www.portalulrevolutiei.ro)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s