Ultimii supravieţuitori ai lagărului Treblinka

Ultimii supravieţuitori ai lagărului Treblinka, sub povara amintirilor după 70 de ani: „Dumnezeu trebuie să fi fost în vacanţă atunci”

 

Ultimii supravieţuitori din lagărul Treblinka încă în viaţă, Kalman Tagiman şi Samuel Willenberg, povestesc, într-un documentar care va fi difuzat luni de BBC, coşmarul pe care l-au trăit în urmă cu 70 de ani în locul rămas în istorie drept „fabrica morţii”, scrie Daily Mail.

Lagărul de concentrare Treblinka din Polonia a fost deschis în 23 iulie 1942 şi, până la sfârşitul acelui an, a devenit locul în care au murit cei mai mulţi oameni din istoria cunoscută a omenirii. În zilele cele mai „aglomerate”, erau omorâţi 15.000 de evrei.

Se estimează că la Treblinka au ajuns între 800.000 şi 1,2 milioane de evrei şi romi. Şansele de supravieţuire după primele trei ore erau de 1%. Mai puţin de 70 de evrei au scăpat cu viaţă din acest lagăr, după ce au evadat în 2 august 1943.

„Era iadul, iadul pur. Un om normal nu îşi poate imagina cum cineva ar fi putut să supravieţuiască – erau ucigaşi, ucigaşi înnăscuţi, care omorau pe oricine, fără nicio urmă de remuşcare. Era doar moarte. Dumnezeu trebuie să fi fost în vacanţă atunci. L-am căutat, dar nu am găsit nimic altceva decât frumosul cer polonez”, povesteşte, în documentar, Kalman Tagiman.

Chiar şi după 70 de ani, pe Samuel Willenberg îl chinuie aceeaşi amintire: momentul în care a găsit hainele surorilor lui mai mici într-un morman de lucruri de-ale celor care au fost gazaţi în ziua respectivă. „A fost cea mai urâtă zi din viaţa mea. Chiar şi acum plâng când mă gândesc la ea”, mărturiseşte Wilenberg.

La fel ca şi Tagiman, cu care a rămas prieten pentru tot restul vieţii, Samuel Willenberg trăieşte acum în Israel. Ambii aveau doar 19 ani când au ajuns la Treblinka şi ambii au vrut să vorbească pentru BBC despre ororile trăite de teamă că, odată ce vor muri ei, oamenii vor uita despre „iadul” de lângă Varşovia.

Treblinka era compusă din două lagăre, Treblinka I şi Treblinka II. În primul dintre ele, erau duşi bărbaţii consideraţi mai rezistenţi, pentru muncă forţată. Treblinka II, pe de altă parte, era locul unde sutele de mii de evrei şi romi au fost gazaţi sau împuşcaţi. Copiii neînsoţiţi, răniţii şi aceia care erau prea slăbiţi pentru a merge până la una din cele zece camere de gazare erau duşi la „Spital” – de fapt, o colibă cu steagul Crucii Roşii pe ea. Înăuntru, toate aceste persoane erau împuşcate în ceafă şi aruncate în gropi comune.

Când îşi amintesc de zilele în care au fost sclavii naziştilor de la Treblinka, Willenberg şi Tagiman spun că nu era clipă fără noi orori. Când sortau lucrurile victimelor, cei doi bărbaţi îşi amintesc că găseau, printre haine şi alte obiecte personale, nou-născuţi încă în viaţă, pe care naziştii îi ardeau de vii.

După înfrângerea suferită în februarie ’43 în faţa ruşilor, la Stalingrad, naziştii au distrus, la ordinul lui Himmler, lagărul de la Treblinka şi au construit o fermă în locul ei, cu scopul de a ascunde genocidul care a avut loc aici. Sclavii au dezgropat aproximativ 750.000 de cadavre, pe care li s-a ordonat să le ardă, ca să nu existe dovezi despre existenţa lor, potrivit supravieţuitorilor.

Tocmai pentru că dovezile materiale despre existenţa lagărului de la Treblinka sunt puţine, iar supravieţuitorii şi mai puţini, cei care neagă Holocaustul susţin că Treblinka nu a fost mai mult decât un loc de tranzit pentru evrei.

Cu toate acestea, chiar dacă puţine, dovezile există. Anul acesta, spre exemplu, un expert britanic pe nume Caroline Sturdy Colls a reuşit să găsească, datorită unor radare speciale, gropile comune în care au fost aruncaţi evreii la Treblinka.

În 1960, Kalman Tagiman a fost unul dintre martorii din procesul lui Adfolf Eichman şi a povestit, cu „arhitectul Holocaustului” în faţă, coşmarul de la Treblinka, precum şi evadarea din acest lagăr. Ulterior, Eichman a fost găsit vinovat de crime împotriva umanităţii şi a fost spânzurat în 1962.

Cât despre Samuel Willenberg, acesta a ales să îşi lase amintirile posterităţii prin desenele sale şi diferite sculpturi inspirate din ce a trăit în „fabrica morţii”, mai scrie Daily Mail.

(sursa: gandul.info)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s