„A o întoarce ca la Ploiești“. Povestea unei expresii care a făcut istorie

    

        Calea ferată de la Ploieşti s-a imprimat de-a lungul timpului în memoria tuturor şi prin folosirea unei sintagme, probabil cea mai cunoscută, privind oraşul, la nivel naţional: ,,a întoarce precum trenul la Ploieşti”

În formă prescurtată ,,ai întors-o ca la Ploieşti” este uzitată, şi astăzi, pentru a desemna o schimbare bruscă de atitudine.

Placa turnantă din Depoul Ploiești, în prezent acționată electric

Care a fost contextul generării acestei expresii?

Construirea liniilor de cale ferată Bucureşti-Ploieşti (1872) şi Ploieşti-Predeal (1879) s-a realizat în intervale de timp diferite, iar motivele financiare au impus soluţia folosirii liniei deja construită de la București până la Ploieşti, unde constructorii liniei spre Predeal s-au legat direct în linia existentă în Gara Ploieşti.

Trenurile de la Bucureşti care mergeau spre Ardeal erau oprite în gară, locomotiva era decuplată de garnitură, intra pe o linie de manevră şi era întoarsă pe o placă turnantă, acţionată manual (astăzi cea existentă la depoul Ploieşti Sud este acţionată electric) și direcționată pe linia spre Predeal. Locomotiva era cuplată la celălalt capăt al garniturii, astfel ultimul vagon al trenului venit de la Bucureşti, devenea primul.

   Când trenul pornea, călătorii aveau un sentiment general de teamă că s-au suit într-o cursă greşită, acesta părând că se întoarce la Bucureşti, deşi, în realitate, rula pe linia spre Predeal. Două generații au apucat întoarcerea trenului. În 1886, la Gara Ploieşti erau şapte linii de circulaţie, cinci erau folosite pentru trenurile de călători, iar restul pentru trenurile de marfă. Nu existau linii de manevră, acestea efectuându-se pe liniile principale, fapt care conducea ca schimbarea direcţiei spre Predeal, sau Bucureşti să dureze probabil câteva zeci de minute, pe care călătorii le petreceau în restaurantul gării, sau în vagoane servind ceea ce cumpărau de la negustorii ambulanţi. Această manevră a fost efectuată o perioadă  îndelungată  de timp: din 1879 (anul inaugurării liniei Ploieşti-Predeal) şi până în anii 1913-1915, când a fost construit Triajul Ploieştiului, iar trenurile au ocolit oraşul intrând direct pe linia spre Predeal. Faptul că două generaţii de călători au apucat întoarcerea trenului şi au avut acelaşi sentiment de teamă, că au greşit destinaţia şi trenul, a întipărit profund în mentalul colectiv expresia „a întoarce ca la Ploieşti”.

Trenul nu mai întoarce ca la Ploieşti de aproape 100 de ani. Fenomenul era unul, evident, spectaculos, pentru o societate cu puternice trăsături rurale, nesigură atunci când uzita tehnologia, pe care de multe ori nu o înţelegea.

Caragiale, însuşi, a simţit nevoia să vorbească despre acest „fenomen” în schiţa sa „Întârziere”, publicată în anul 1900: ,, Dela Ploieşti, trenul de Predeal că să apuce spre Bucureşti schimbă frontul şi, ca şi cum ar vrea să se întoarcă înapoi, locomotive se pune acolo, unde până aici era coada trenului“.

Impactul acesta a fost aşa de puternic şi impresionant pentru călătorii cu trenul încât s-a transmis din generaţie în generație şi chiar şi azi, la aproape o sută de ani de când trenul nu mai întoarce ca la Ploieşti, expresia este uzitată pentru a  desemna schimbări, comportamentale sau de atitudine, neaşteptate.

 

File din viitorul volum al monografiei Ploieştiului

Informaţiile ne-au fost puse la dispoziţie de profesorul şi istoricul Dorin Stănescu şi sunt file inedite din viitorul volum II din „Marea Carte a Ploieştilor”, aflat în pregătire la „Societatea Culturală Ploieşti – Mileniul III”.

La 74 de ani de la apariţia primei monografii a oraşului Ploiești, realizată de Mihail Sevastos, şi după o muncă titanică, de un deceniu, 16 istorici, profesori, arheologi şi cercetători au dăruit ploieştenilor „Marea Carte” a oraşului.

În 1937, prozatorul şi gazetarul Mihail Sevastos publica monumentala lucrare „Monografie a oraşului Ploieşti”, singura de asemenea proporţii şi ţinută grafică apărută în România până la acea dată. Evoluţiile economice, politice şi sociale explozive, înregistrate în tot acest timp impuneau o nouă monografie care să facă cunoscute ploieştenilor trecutul şi prezentul oraşului în care locuiesc.

Lucrarea este concepută în trei mari volume, în format A4, fiecare de câte aproximativ 1.000 de pagini. Primul tratează istoria şi populaţia şi este dedicat lui Mihai Viteazul. Al doilea este dedicat petroliştilor şi tratează viaţa economică, iar al treilea, un tratat despre viaţa culturală, este închinat lui Caragiale.

(sursa: adevarul.ro)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s