La 4 septembrie România semna Pactul Briand-Kellogg

     La 4 septembrie 1928 România a aderat la Pactul Briand-Kellogg privind interzicerea războiului ca instrument de politică naţională.

    După marile  pierderi umane şi materiale din Primul Război Mondial, ideea declarării  războiului ca  ceva ilegal a fost extrem de populară în opinia publică internaţională.

Pactul Briand-Kellogg, numit astfel după numele secretarului de stat american Frank B. Kellogg şi al ministrului de externe francez Aristide Briand, a fost semnat la Paris în 27 august 1928 de reprezentanţii a 15 state ( Franta, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Irlanda, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, India, Belgia, Polonia, Cehoslovacia, Germania, Italia şi Japonia.).

   Mai târziu, o suplimentare de patruzeci şi şapte de naţiuni printre care şi România au urmat exemplul. În ​​cele din urmă pactul a fost  semnat de majoritatea naţiunilor . Primul test major al pactului a fost  în 1931, când Japonia invada  Manciuria deşi semnase acest pact.  În final acest act s-a dovedit a fi  lipsit de sens fiind  clar că nu  există nici o modalitate de a fi pus  în aplicare sau să fie sancţionaţi cei care au declanşat noi conflicte.  

   Pactul Briand-Kellogg a făcut prea puţin pentru a împiedica Al Doilea Război Mondial.

              Prevederile sale erau:

Art. 1. Înaltele Părţi Contractante declară solemn în numele popoarelor lor respective că condamnă recursul la război pentru regularea diferendelor internaţionale şi renunţă la el ca instrument de politică naţională în relaţiunile lor mutuale.

 

Art. 2. Înaltele Părţi Contractante recunosc că regularea sau rezolvarea tuturor diferendelor sau conflictelor de orice natură sau de orice origine ar fi ele care se vor putea ivi între ele, nu va trebui niciodată urmărită decât prin mijloace pacifice.

 

Art. 3. Prezentul tratat va fi ratificat de Înaltele Părţi Contractante desemnate în preambul, conform cerinţelor constituţiilor lor respective şi va lua efect de îndată ce toate instrumentele de ratificare vor fi fost depuse la Washington.

Prezentul tratat, când va fi pus în vigoare, aşa cum se prevede în paragraful precedent, va rămâne deschis cât timp va fi de trebuinţă pentru adeziunea tuturor celorlalte puteri din lume. Fiecare instrument care stabileşte adeziunea unei puteri se va depune la Washington, iar tratatul, imediat după această depunere, va intra în vigoare între puterea care îşi dă astfel adeziunea şi celelalte puteri contractante.

 Drept care, plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul tratat, stabilit în limba franceză şi în limba engleză, amândouă textele având tărie egală şi şi-au pus pe el sigiile.

                      (  Relaţii internaţionale în acte şi documente,vol.I. 1917-1939, p. 134 )

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s