Cascia, fântâna dragonilor mitici

       2012-12-05_203836

 

                    Durerea de cap părea că e din ce în ce mai puternică iar  urechile îmi țiuiau înfiorător. Pleoapele parcă erau lipite  iar în  scurt timp țiuitul urechilor se transformă într-un amestec de  zgomote învăluite de  culorile curcubeului  care şoptea uşor :   Cascia, Cascia, Cascia…

Pleoapele începeau să mi se deschidă iar în fața mea se înfatișau ochii căprui, uriaşi, întinzându-se ca într-o lupă şi brusc cuprinzîndu-mă din toate părţile. Mi-am acoperit faţă cu ambele mâini încercând să mă trezesc din vis. Era imposibil, mă aflam în interiorul unui cristal uriaș, parcă încastrat de secole. Când am deschis ochii și am privit din nou, am observat că în cupola  cristalului, care scînteia nebuneşte, în una din cele șase fețe ale sale  apăruseră contururile subţiri ale unei uşi. M-am repezit spre ea cu speranța  că ar putea să fie deschisă. Dar orice încercare de a evada părea imposibilă. Eram unul și același lucru cu colosul de un alb lăptos numit cristalul de stâncă. Pe drumul  care parcă  cobora din cer și se oprea în faţa uşii, din cupola cristalului, în care mă simțeam întemnițat, venea o fetiţă. Părea cuminte şi bine crescută, după cum era îmbrăcată și cum înainta spre ușa  cu fundele ei mari la codiţe. Pereţii cristalului deveniseră drepţi şi limpezi ca de cleştar şi brusc am simţit o spaimă iraţională, comparândumă cu un vechi artropod fosilizat în răşină. Tensiunea creștea pe măsură ce fetița se apropia. Ajunsă în faţa uşii a început să bată cu pumnii mici, în cristalul gros iar eu speriat  încercam să îi disting mai bine conturul feței. Parcă încerca să-mi spună ceva dar zidurile groase ale cristalului nu îi dădeau voie. Eu nu o slăbeam din ochi și cu greu am reușit să citesc pe buzele ei cu vântul „Cascia”.  Era cuvântul care l-am auzit și înainte  de a deschide ochii.

   Fetița a spart cupola temniței și își întindea mîinile înroșite de atâta trudă, pentru a mă scoate din cristal. Buzele ei repetau același cuvânt Cascia… Deodată, am văzut scena de undeva din spatele fetiţei, în timp ce mă depărtam pe cărăruia care ducea spre cer. În minte încă îmi răsuna același  cuvânt, care mi se părea cunoscut și încercam să aflu de unde. Înaintam ușor fără a mai ține cond că sunt într-o lume cu totul diferită iar acolo jos prin spărturi de nori vedeam pământul, ca o  lume, stranie, în care oamenii păreau ca niște furnici iar locuințele lor  ca niște mici mușuroaie.  Mintea-mi fuge la cuvintele bunicului  meu ce îmi spunea ca acolo sus în țara norilor cu mult deasupra muntelui  lui Zamolxis se 

2012-12-05_203158află  axul lumii  și anume fântâna Cascia -sămânța înţelepciunii, unde izvorăște o apă limpede şi răcoroasă dăruită de Dumnezeu ca o binecuvantare oștilor îngerești.

Tot înaintând  m-am trezit într-un oraş ce părea foarte vechi, cu străduțe înguste pavate cu dale de piatră gălbuie, lucioase, tocite, o cetate cu uşi şi ferestre rotunde frumos împodobite cu sclupturi ce întruchipau dragoni și păsări nemaivăzute.

Unele străzi erau atât de înguste încât cladirile la partea superioară dădeau naștere la mi de cupole iar daca nu erai atent puteai să juri că sunt anume construite. Pe alocuri se regăseau  ronduri de flori în mici pieţe rotunde unde vedeai frecvent locuitori ce cărau apă. Am început să caut  renumita „Cascia” cu speranța dobândirii înțelepciuni și a nemuririi iar misiunea era nemaipomenit de grea, mai ales că locuitorii vorbeau într-o limbă necunoscută. După lungi căutări privirea mi-a fost captată de sculptura unui copil ce își ținea piciorul drept pe capul unui pește,  desprins parcă din picturile inspirate din poveşti creştine ale lui Iona. Scoica în care se aduna elixirul nemuririi, simbol al pelerinilor creștini dar și al fertilității în tradițiile celtice mă purta ușor cu gândul spre legenda Sfântului Iacob.  Apa ce izvora din gura peștelui, semn al belșugului și perseverenței  parcă avea o strălucire aparte.  Mintea mea începea să facă legături ciudate între ferestrele clădirilor frumos împodobite cu sclupturi ce întruchipau dragoni și peștele  fântânii Cascia, dezmierdarea îngerilor.

  O veche 2012-12-05_203710legendă, povestea despre peștii  care înoată în amontele unui râu și reușesc să se ridice peste cascada „poarta dragonului”, pentru a se transforma apoi în dragoni grație acestei fapte eroice. Temerile începeau să apară gândindumă că undeva prin preajmă trebuie să se afle și acei dragoni mitici. Tot mai speriat, m-am grăbit să  sorb din izvorul dătător de viaţă şi lumină în viaţa omenească, izvorul bucuriei nealterate, nesecate, izvorul nădejdii și al cunoașterii. Dupa ce am sorbit din elixirul mult râvnit, totul în jur se coloră puternic. Un coridor lung și înflorat își facu apariția în fața mea. Era un frumos curcubeu ce cobora pe pământ. Încă o dată povestirile bunicului se adeveresc. Curcubeul sau  curcubaul cum spunea el era o ființă extrem de mare, cu un  cap și două guri.  Această ființă locuiește  în cer, și vine  pe pământ doar pentru a se aproviziona cu apă. Legendele spun că este  trimis chiar de Dumnezeu atunci când se termină apa în cer.  Acest curcubau nu bea apă de-a dreptul din râuri, iazuri, fântâni sau mări, ci printr-o pietricică găurită, numita „ceraunia” sau „piatra fulgerului”.  Cred că am reușit să înteleg cum se aprovizionează fântâna nemuririi  Cascia cu apă proaspătă și cum pot coborâ îngerii, marii mesageri pe Pământ. Înteleg că este momentul să cobor pe coridorul luminos pentru a mă reântoarce acasă. Durerea de cap devine din ce în ce mai greoaie iar corpul îmi era cuprins de un zgâlțâit puternic. Țiuitul din urechi reapare iar aceeași voce cunoscută îmi șoptea: Trezește-te. Mă ridic din pat amețit, privesc la geamurile înghețate, și prin sticla lor deformată observ că afară a început să ningă înverșunat şi strîmb. Mă îndrept  năuc în bucătărie, spre ibricul de cafea și am în continuare aceeaşi viziune a curcubaului . ..

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s