Arhive lunare: Octombrie 2014

1930 – primul recensământ cu adevărat sistematic efectuat în România.

1

CERTIFICAT-DIRECTIA RECENSĂMÂNTULUI GENERAL AL POPULAȚIEI DIN 1930 (FAȚĂ)

       Pe teritoriul României, primele evidenţe ale populaţiei au fost efectuate, în scopuri militare sau fiscale, încă din vremea stăpânirii romane. Numărători ale populaţiei au fost realizate, ulterior, în timpul lui Petru Şchiopul (1594), Matei Basarab (1641), Constantin Mavrocordat . În istoria modernă a ţării noastre sunt menţionate 12 recensăminte, patru în secolul al XIX-lea şi opt în secolul al XX-lea.

2

CERTIFICAT-DIRECTIA RECENSĂMÂNTULUI GENERAL AL POPULAȚIEI DIN 1930 (VERSO)

    Prima înregistrare a populaţiei în care se regăsesc elemente ale unui recensământ modern a avut loc în anul 1838, în timpul Regulamentului organic. După această dată, cronologia recensămintelor consemnează următoarele: al 2-lea recensământ s-a desfăşurat în perioada decembrie 1859-martie 1860, după care au mai urmat încă zece: în 1899, 1912, 1930, 1941, 1948, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002 și 2011. De-a lungul timpului, recensămintele s-au perfecţionat, atât în ceea ce priveşte metodologia observării statistice, cât şi din punct de vedere al modalităţilor de organizare, precum şi de prelucrare a rezultatelor acestuia.

Astfel, o menţiune specială trebuie făcută pentru recensământul populaţiei din anul 1930, când în organizare şi programul de înregistrare s-a ţinut seama de cerinţele ştiinţifice moderne ale perioadei respective. Prelucrarea datelor recensamântului din 1930 reprezintă, de asemenea, o realizare valoroasă, întrucât, pentru prima dată în România, datele înscrise în formularele de recensământ s-au prelucrat cu ajutorul echipamentelor de calcul (mecanografice), ceea ce a permis alcătuirea a numeroase tabele cu date corelate.

Conform datelor acestui recensământ, România avea 18.057.028 locuitori dintre care:

  • români – 12.981.324 (71,9%),
  • maghiari – 1.425.507 (7,9%),
  • germani – 745.421 (4,1%),
  • evrei – 728.115 (4,0%),
  • ruteni – 582.815 (3,2%),
  • ruși – 409.150 (2,3%),
  • bulgari – 366.384 (2,0%),
  • țigani – 262.501 (1,5%),
  • turci – 154.772 (0,2%),
  • sârbi, croați și sloveni – 51.062 (0,3%),
  • polonezi – 48.310 (0,3%),
  • greci – 26.425 (0,1%).

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized

Cine poate fi membru al Frontului Plugarilor

             2014-10-22_003747

                 În ianuarie 1933, dr. Petru Groza a participat în calitate de invitat  la congresul de constituire a Frontului Plugarilor, care urmărea ameliorarea situațici țărănimii, în principal prin conversiunea datoriilor agricole. În noiembrie 1933, el a fost ales presedintele Frontului Plugarilor. „Scanteia” – organul central de presa al P.CR., care aparea in ilegalitate –  aprecia ca Frontul Plugarilor era o „organizatie  fascista”. Abia dupa un an P.C.R. si-a modificat aprecierea, susținând că  Frontul Plugarilor era o organizatie „democratica”. În septembrie 1935, Frontul Plugarilor a semnat un acord cu Uniunea oamenilor muncii maghiari din România (MADOSZ), iar la 6 decembrie 1935, la Țebea, sub gorunul lui Horea, a încheiat o înțelegere cu Blocul Democratic (organizație aflată sub influența Partidului Comunist Român, pe atunci în ilegalitate) și Partidul Socialist. La 12 octombrie 1944, organizația a participat la constituirea Frontului Național Democrat (F.N.D.), împreună cu P.C.R. și alte partide de stânga. A contribuit la guvernare și la instaurarea comunismului în România alături de Partidul Comunist Român (respectiv Partidul Muncitoresc Român). La alegerile din 1946 a fost aliat al comuniștilor în cadrul Blocului Partidelor Democrate. A sfârșit prin a se autodizolva în 1953.2014-10-22_013608

 

 

 

 

 

 

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized