Arhive pe categorii: monumente istorice

Ferdinand la Cetatea Neamț- 1917

Regele Ferdinand cu Regina Maria și Generalul Berthelot la poalele Cetății Neamțului. Fotografia originală alb – negru a fost realizată în 1917 de  Herscovici & Spack.

click pe imagine

click pe imagine

 

 

a

Foto: militari din batalionul de vânători de munte la poalele Cetăţii Neamţului. (Muzeul Militar Naţional)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, monumente istorice, Târgu Neamţ, Uncategorized

Cetatea Neamț 1963

fjm

click pe imagine

Imaginea originală- Foto: D. Pretor

Imaginea originală- Foto: D. Pretor

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, monumente istorice, Târgu Neamţ, Uncategorized

Descoperire arheologică remarcabilă la Sarmizegetusa

 File:Sarmizegetusa Regia.JPG 

    O matriţă din bronz utilizată în antichitate la realizarea tiparelor pentru turnat piese decorative din metale preţioase a fost descoperită în situl arheologic Sarmizegetusa Regia din Munţii Orăştiei. Piesa a fost descoperită în urma unei furtuni care a dezrădăcinat un copac şi a fost predată muzeului din Deva, informează Mediafax. 

„Este vorba despre o matriţă din bronz folosită în antichitate la realizarea tiparelor pentru turnat piese decorative din metale preţioase, fiind singura piesă de acest fel descoperită până acum pe întreg teritoriul fostei Dacii. Obiectul găsit arată calitatea artistică ieşită din comun a meşteşugarului care l-a realizat şi implicit a produselor obţinute. Piesa de o valoare inestimabilă a fost recuperată imediat de către reprezentantul Administraţiei Sitului Sarmizegetusa Regia şi predată la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva”, precizează reprezentanţii Consiliului Judeţean (CJ) Hunedoara, care administrează situl arheologic Sarmizegetusa Regia din Munţii Orăştiei. După ce va fi studiată de către colectivul stiinţific al Şantierului Arheologic „Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei”, piesa va intra în circuitul muzeal.

sursa antena3.ro

Un comentariu

Din categoria istorie, monumente istorice, Uncategorized

CETATEA SOROCA ASEDIATĂ DE ARHEOLOGI

Scrie un comentariu

Din categoria Basarabia, istorie, monumente istorice, Uncategorized

România, RM și Ucraina, război pentru monumente?

 
România, RM și Ucraina, război pentru monumente? // FOTO

sursa: jurnal.md

foto: Dinu Rusu

Autor: Angelina Olaru

România de peste hotare, probleme trilaterale de patrimoniu
Cetatea Albă, cea mai importantă fortăreaţă medievală din spaţiul Europei de Est şi un monument strategic militar al vechii Moldove, se află de zeci de ani într-o stare de degradare continuă.
Deşi autorităţile din Ucraina, statul căruia aparţine Sudul Basarabiei din 1944, ne asigură că investesc substanţial în lucrări de restaurare şi conservare a monumentului, specialişti ai Academiei de Ştiinţă din Moldova (AŞM) continuă să aducă critici dure autorităţilor ucrainene, care îl restaurează fragmentar şi primitiv, cetatea ajungând pe mâna unui agent economic, care face business în incintă.
Riscul de a pierde Cetatea Albă e foarte mare. Doar intervenţia experţilor internaţionali ar salva Cetatea Albă, printr-un program ştiinţific de restaurare.
ICOMOS Moldova (secţia moldoveană a organului consultativ UNESCO în problema monumentelor istorice şi în păstrarea patrimoniului cultural de pe lângă UNESCO), de ani de zile, readuce în atenţia factorilor decizionali din Ucraina, problemele restaurării Cetăţii Albe.
Pe de altă parte, posibilitatea autorităţilor române de a interveni în mod direct pentru reglementarea situaţiei este limitată, având în vedere lipsa unui cadru juridic bilateral adecvat, care să reglementeze posibilitatea unei intervenţii pentru conservarea/recuperarea obiectivelor istorice.
Dezastrul de la Cetatea Albă
Salvarea Cetăţii Albe, dar şi Cimitirului istoric şi Casei lui Aron Pumnul din Cernăuţi, sunt probleme de patrimoniu istorico-cultural nu doar a statului vecin, dar şi a României şi RM. Ţin de păstrarea identităţii românilor din Ucraina, cea mai numeroasă minoritate naţională din acea ţară.
În contextul integrării europene, experţi din RM şi România pun nu doar problema ocrotirii şi valorificării celor mai importante monumente istorice din spaţiul românesc, dar şi a celor de pe teritoriul Ucrainei, care fac parte integrantă din patrimoniul nostru naţional.

Cetatea Albă

Pe de altă parte, autorităţile ucrainene ne dau asigurări că, până la finele lui 2015, vor definitiva restaurarea Cetăţii Albe.
Dr. Mariana Şlapac, vicepreşedinta AŞM şi autoarea unor studii dedicate Cetăţii Albe, aduce critici dure calităţii lucrărilor din zona fortăreţei:
„Dacă ne referim la viteza cu care se năruie monumentul în ultimii ani, riscul de a-l pierde e foarte mare, mai ales că nu există un program ştiinţific de restaurare. Se realizează o renovare fragmentară şi intermitentă, invizibilă, practic. De fapt, aceasta e o mare bătaie de joc, se utilizează procedee de restaurare-reparaţii, inacceptabile în ţările civilizate. Să credem că Ucraina face investiţii neraţionale în fortăreaţa noastră medievală, ori e vorba de o mare spălare de bani? Situaţia trebuie să fie controlată doar de o echipă internaţională de experţi.
În afara năruirii monumentului, experţii atrag atenţia asupra falsificării continue a istoriei Cetăţii Albe de către autorităţile ucrainene, una dintre metode fiind organizarea fotografierii la cetate a turiştilor cu actori îmbrăcaţi în haine ruseşti de epocă.
Chiar şi unii cercetători ucraineni sunt revoltaţi în ceea ce priveşte daunele ce se aduc Cetăţii Albe, în special, prin organizarea în incintă a unor concerte rock şi spectacole, în urma cărora se fisurează zidurile. Un incendiu cu mai mulţi ani în urmă a făcut scrum mai multe construcţii de lemn.
E regretabil că Cetatea Albă este privită de anumite grupuri doar ca un obiectiv din care se pot obţine câştiguri mari, şi nu ca un vestigiu istoric, ce trebuie salvat pentru a-l lăsa urmaşilor europeni”, a remarcat Mariana Şlapac.
Să adăugăm că, în imediata apropiere a Cetăţii Albe, există un local „Lucişie bessarabskie vina” (tr.:cele mai bune vinuri basarabene), un business de mare succes printre turişti.

„Fantoma” de la Chilia, spaima autorităţilor ucrainene
„De „fantoma” cetăţii dispărute a lui Ştefan cel Mare, Chilia, se pare că se mai tem cei cărora le e frică de adevărul istoric. Orice vestigii care mai ies la suprafaţă pe ruinele fortăreţei, imediat sunt ascunse de autorităţile ucrainene, prin acoperire cu asfalt şi beton. Să menţionăm că suprafaţa pe care s-a aflat monumentul (comparat sub aspectele arhitecturale şi ale întinderii cu Cetatea Albă), nu a fost lăsată pentru cercetări arheologice. Stăpâni deplini acolo sunt nişte agenţi economici de pe teritoriul portului Chilia, ce interzic accesul acolo şi nu oamenii de ştiinţă. Culmea e că nici biblioteca şi nici muzeul din localitate nu deţin literatură despre fosta cetate”, observă Mariana Şlapac.
Cine va salva Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi?
Casa lui Aron Pumnul din Cernăuţi parcă şi-ar aştepta şi azi fostul stăpân, simbolul unităţii noastre naţionale. Imobilul a scăpat ca prin minune de veneticii ce i-au acaparat imobilul timp de decenii şi a devenit mai mult un subiect de scandal al patrioţilor locali.

Casa lui Aron Pumnul

Unii îşi dau cu părerea că România nu se implică într-un proiect de restaurare a casei, în eventualitatea deschiderii unui muzeu acolo, alţii susţin că un ONG din fosta capitală bucovineană îşi asumă această sarcină fără să întreprindă nimic.
Surse din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din Bucureşti au declarat că, de fapt, un ONG din Cernăuţi ar avea astfel de atribuţii, având toate şansele să rezolve problema casei lui Aron Pumnul cu ajutorul autorităţilor române, dar nu au făcut până în prezent un asemenea demers.
Mormintele personalităţilor României, înlocuite cu cele ale slavilor
Cimitirul istoric din Cernăuţi mai e (încă!) un muzeu sub cerul liber, de restaurarea căruia nu se ocupă nici societatea civilă, nici autorităţile Ucrainei şi nici ale României. Mormintele mai multor personalităţi române au dispărut fără nicio monitorizare.

Cimitirul Personalităților

Mai nou, am aflat că mormântul Aglaiei Eminovici a dispărut fără urmă. Cavoul familiei lui Ion Gh. Sbiera, membru fondator al Academiei Române în 1866, e o adevărată operă de artă, în stare satisfăcătoare încă. În apropiere, e locul unde odihneşte transilvăneanul Aron Pumnul. Aici vin mulţi români pentru a se întări în tot lucrul bun, întru binele Cetăţii.
Cripta baronului Eudoxiu Hurmuzachi, istoric şi patriot român care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul Habsburgic, preşedintele Dietei ducatului Bucovinei în Imperiul Austriac, fostul mareşal al ţinutului, se pare că a fost renovată. Ne-am întristat mult la vederea mormântului, lăsat în uitare, al lui Zaharia Voronca, preşedintele binecunoscutei Societăţi „Arboroasa”, care împreună cu un grup celebru de foşti studenţi români de la Cernăuţi – Ciprian Porumbescu, Constantin Andreevici Morariu, prin 1875, a reafirmat apelativul de Arboroasa fostei Ţări de Sus a Moldovei, în defavoarea denumirii Bucovina, adoptată oficial, odată cu debutul administrării habsburgice.
Organizatorul învăţământului român din Bucovina până în 1901, Dimitrie C. Isopescul, de asemenea, odihneşte în cimitirul cernăuţean.
Cimitirul Eroilor Români, nerecunoscut de autorităţile ucrainene
O cruce în memoria militarilor români căzuţi în luptele din Regiunea Cernăuţi, în 1941-1944, a fost înălţată pe locul unui fost cimitir al eroilor români. A fost îngrădit chiar şi un mic teren, pentru a fi sfinţit şi cinstit de comunitatea românilor din zonă, fapt cu care autorităţile locale nu au fost de acord.

Îndemnăm pe această cale societatea civilă şi autorităţile să iniţieze monitorizarea şi renovarea mormintelor distinselor personalităţi ale României. Dacă în viitorul apropiat acestea nu vor reacţiona la aceste semnale de alarmă, generaţiile viitoare nu vor mai găsi locurile de veci, simboluri pentru cultura şi învăţământul neamului românesc.

Negocieri fără succes, de ani de zile, dintre Bucureşti şi Kiev
De menţionat că, de ani de zile, se află în stadiu de negociere Protocolul de colaborare între Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional din România (MCPN) şi Ministerul Culturii şi Turismului din Ucraina pentru perioada 2011-2014, iar acum pentru 2012-2015.
Partea ucraineană a transmis contraproiectul documentului respectiv, în luna aceasta (iulie 2012), ca răspuns la propunerea părţii române, transmisa părţii ucrainene în luna februarie 2011. Experţii îşi pun speranţa că actul în cauză va schimba radical situaţia monumentelor de importanţă istorică şi culturală românească din Ucraina.
Protocolul reglementează cadrul necesar pentru protejarea şi conservarea monumentelor istorice. În acest sens, actul stipulează continuarea programului de cercetare arheologică şi conservare a vestigiilor cetăţii antice Tyras şi a fortificaţiei medievale Belgorod-Cetatea Albă.

MCPN susţine s-a implicat în această chestiune, însă relaţiile bilaterale dintre România şi Ucraina suferă de o stagnare. Autorităţile române vor să intervină şi pentru protejarea românilor din Ucraina. Protocolul interministerial negociat cu partea ucraineană (art. 3) conţine prevederi cu privire la monumente, cercetări, istorie, etnografie.

Românii din afara graniţelor României nu discută oficial despre probleme de patrimoniu

Responsabili de la MCPN susţin că societatea civilă din Ucraina nu le-a solicitat bani pentru lucrări de restaurare la Cetatea Albă şi nici măcar, la nivel oficial, nu a fost abordată problema. Pentru a putea beneficia de susţinerea autorităţilor române, e nevoie de proiectele celor care abordează chestiunile de patrimoniu. Reprezentanţii minorităţii române din Ucraina ar putea fi mai activi în ceea ce priveşte chestiunile referitoare la patrimoniu, este concluzia experţilor din Bucureşti.

Până la acea etapă, ne întrebăm: când vor fi abordate oficial de autorităţile celor trei state vizate problemele de patrimoniu românesc şi european?

(sursa: jurnal.md )

Scrie un comentariu

Din categoria Basarabia, istorie, monumente istorice, Uncategorized

Cetăţile şi castelele româneşti

       De-a lungul timpului în România s-au construit  castele şi cetăţi ce au fost folosite  ca reşedinţe domneşti sau   puncte de apărare împotriva invadatorilor. O parte dintre aceste construcţii  au dispărut,  altele s-au păstrat  fiind în diferite stadii de degradare.  Astăzi, foarte puţine dintre ele sunt  îngrijite şi exploatate turistic.

Cetatea Calnic

Cetatea Alba

Cetatea Hotinului

Cetatea Sighişoara

Cetatea Neamţului

Cetatea Râşnov

Cetatea Sucevei

Cetatea Sarmizegetusa

Cetatea Histria

Cetatea Enisala

Cetatea Targovişte

Cetatea Devei

Cetatea Biertan

Cetatea Făgăraş

Cetatea Feldioara

Cetatea Poienari

Cetatea Viscri

Cetatea Hotinului

Castelul Bran

Castelul Peleş

Castelul Banffy

Castelul Corvineştilor

Un comentariu

Din categoria istorie, monumente istorice, Uncategorized

Pisanie inedită la mănăstirea Bisericani, din vremea lui Moise Movilă

                                    Autor :Vitalie Josanu


 

 

Mănăstirea Bisericani este un monument istoric din judeţul Neamţ oarecum vitregit de atenţia specialiştilor, fapt cauzat pe de o parte – strict în acest caz – de amplasamentul unui mare spital de pneumoftiziologie, înfiinţat în vremurile de tristă amintire, cât şi de conul de umbră în care diriguitorii culturii judeţene au lăsat cunoaşterea monumentelor medievale locale. Astfel, conştient sau inconştient, dacă primii au reuşit să aducă în prag de uitare o frumoasă şi veche mănăstire din munţii Neamţului, ceilalţi au înţeles că pot reconstitui mult mai confortabil o legitimaţie istorică a poporului român prin prioritizarea cercetărilor unor civilizaţii cât mai înstrăinate în „negura vremurilor”, până la care să nu aibă a năzui cenzura ideologică.

Acestea sunt principalele motive pentru care starea actuală a Bisericii „Bunavestire” – ceea ce a mai rămas din vechea Mănăstire Bisericani – prezintă o imagine deconcertantă din punctul de vedere al stării de conservare dar şi a moştenirii istorice recuperate. Începuturile refacerii vechii mănăstiri nu pare a fi tocmai cel firesc, deşi împrejurările şi condiţiile locului îndreptăţesc pe undeva alegerea făcută de călugări de a ridica o nouă mănăstire la aproape un kilometru în faţa vechiului amplasament pe care a „supravieţuit” Biserica – monument, cu hramul „Bunavestire” şi un fragment de zid de incintă ascunse în spatele corpurilor de clădiri ale spitalului spre care aleargă să se trateze bolnavii de TBC. Fondurile şi donaţiile – destul de consistente – au fost direcţionate spre noul amplasament al mănăstirii, în timp ce biserica veche a beneficiat de unele lucrări de igienizare şi degajarea molozului adunat în etapele de înfăptuire a proiectelor comuniste.

În virtutea atribuţiilor de serviciu, specifice „poliţiei de patrimoniu” – un domeniu nou impus în peisajul românesc graţie îngrijorărilor Uniunii Europene şi digerat greu de mulţi dintre administratorii obiectivelor clasate în patrimoniul cultural naţional sau chiar unii specialişti –, am avut posibilitatea de a intra în contact cu acest monument istoric. Astfel, în faţa Bisericii „Bunavestire” au fost identificate două inscripţii şi o bază de coloană cu soclu, expuse fără nici o măsură specială de protecţie. Inscripţiile, judecând într-o primă fază după formă şi câteva slove descifrate, reprezintă două pisanii slavone, una păstrată integral – cea mai veche, cu ultimul rând afectat dar care poate fi reconstituit –, cea de a doua fiind ruptă la jumătate, într-o stare de conservare precară şi dificil de descifrat.

Interesat de soarta acestora, în contextul în care deasupra intrării bisericii este încastrată o pisanie chirilică – care face referire la o etapă anterioară de construcţie – stareţul mănăstirii, părintele Serafim, a susţinut că aceste izvoare epigrafice au fost recuperate la insistenţa sa din molozul îngrămădit în văgăuna deschisă pe faţada de nord a bisericii, cu ocazia lucrărilor de reabilitare a obiectivului din perioada post 1990. Nu s-a arătat prea curios să afle ce informaţii tăinuiesc pisaniile îngropate de atâta vreme iar natura neîngrădită a început să îmbrace pietrele într-un nou văl al uitării, de această dată, într-o pânză de mătase verde.

Lectura inscripţiei păstrată integral a dezvăluit următorul mesaj:

 

   

 

 

În traducere:

 

Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului

 Duh, smeritul rob al lui Dumnezeu, pan Dumitraşco Buhuş şi cneaghinea sa Ileana

şi pan Dumitraşco Şoldan şi cneaghinea sa Safta au ridicat

acest mormânt în numele Sfintei Vestiri

a Domnului în zilele lui Moisă Voievod, în anul 1631 luna …  1 zile

 

După această lectură se impun câteva observaţii care vor trebui să fie avute totuşi în vedere în cadrul unei analize mult mai extinse, intervenţia de faţă având drept scop principal semnalarea izvorului epigrafic indedit. De remarcat aici faptul că pan Dumitraşco Buhuş nu este doar ctitor al unui turn din cadrul mănăstirii, ci şi a bisericii principale într-o etapă de refacere totală. Este vorba aici despre o ctitorie, cu destinaţia de necropolă, a două familii boiereşti înrudite. Aceasta ar rezulta din utilizarea termenului de , adică “gropniţă” şi ar duce la concluzia că biserica anterioară adăpostea mormintele acestor boieri. Desemnarea unei biserici cu termenul de « gropniţă » constituie un caz insolit pentru ctitoriile din Moldova şi din acest motiv, admis cu reticenţă. Este practic singura situaţie oarecum confunză dar se prezintă aici şi fotografia executată după izvorul epigrafic invitând la decriptare şi alţi cunoscători în domeniu.

Ultimul rând al pisaniei a prezentat mai multe dificultăţi de lecturare, inscripţia fiind spartă marginal, însă reconstituirea a fost posibilă după hastele păstrate parţial şi după unele slove întregi. Ceva mai multe dificultăţi au fost întâmpinate la citirea văleatului şi a lunii, acestea aflându-se în sectorul cel mai afectat. Datarea propusă, anume leatul 7139 = 1631 a fost ales după anul de zidire a turnului de la Mănăstirea Bisericani, atribuit lui Dumitraşco Buhuş şi după numele voievodului pomenit în pisanie.

Se oferă mai jos şi traducerea inscripţiei chirilice aflate în prezent deasupra intrării în Biserica « Bunăvestire » a Mănăstirii Bisericani:

 

Această sfântă biserică ce se prăznuieşte

Bunavestire fiindu întâi zidită

de Ştefan vodă sin Bogdanu vo-

dă din leat 7020 (1512) şi fiindu învechită şi

pornită spre răsipire s-au prefăcută

din timilie de iznoavă cu agiutoriul

şi mila lui Dumnezeu prin osârdie

şi cheltuiala ctitorilor în

zilele luminatului domnul nostru

Costantin Dimitrie Moruzu voevoda

prin silinţa şi osteneala

ieromonahului Ioil, egumen de Bisericani

let 1786 iunie 20.

 

Pisania actuală

 

 

 

 

Pisania slavonă

 

 


Scrie un comentariu

Din categoria istorie, monumente istorice, Uncategorized