Arhive pe etichete: maritza

Jean Moscopol muzică şi pamflet anticomunist

Fișier:Jean Moscopol.jpg                                Jean Moscopol (1903- 1980)

      Numele său real era Ioan Moscu şi s-a născut la Brăila, la 26 februarie 1903. Părinţii lui erau greci: mama, Terpsihore, era din Constanţa, în timp ce tatăl său, Lascăr, era de prin Mesimvria, dar se stabilise la Brăila. Se spune că talentul l-ar fi moştenit de la cea care l-a născut, mama sa având voce de soprană.  De mic avea uşurinţa de a învăţa. Ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine franceza, italiana, engleza, germana şi greaca. Cursurile primar şi secundar le-a făcut la Brăila, iar liceul l-a terminat la Galaţi.
În anii 1921-22 a fost funcţionar la Agenţia maritimă „M. Embiricos et Co”, apoi încă doi ani la Agenţia „P. Macri et Son” din Brăila, iar din 1925 până în 1929 a lucrat la Banca „Chrissoveloni” din Bucureşti.
În timp ce era student la Aeronautică, cineva l-a sfătuit să-şi valorifice talentul muzical şi să facă nişte înregistrări. Din acel moment, muzica a devenit profesia sa. Jean Moscopol nu a fost căsătorit niciodată. În 1929 a debutat la barul „Zissu”, de pe Şerban Vodă. Făcea epigrame pe moment celor de la masă, îi dispunea. A publicat si o carte de epigrame: „101 răutăţi”. În perioada aceea a apărut şi în filmul „O noapte furtunoasă”, el interpretând rolul şansonetistului care cânta la grădina de vară „Union”. Tot atunci a făcut înregistrări pe primele plăci de gramofon şi a debutat la radio.


În 1930 a luat lecţii de muzică, a dat examen şi a fost confirmat ca artist profesionist. H. Nicolaide l-a luat la Teatrul de Revistă „Alhambra”, unde a cântat în operetele: „Alhambritta„, „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Contesa Maritza”.
În 1931 a făcut un turneu prin ţară cu Ion Manolescu, actor la Teatrul Naţional. Din acest an a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri „His Master’s Voice”. De-a lungul anilor, a înregistrat pe discuri de gramofon peste 300 de cântece, de facturi diverse, româneşti şi străine.
În 1932 a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, şi a luat lecţii de canto cu profesorul Korst.
După război, concepţiile lui politice fiind în totală contradicţie cu regimul care se instala, nu a acceptat să devină cântăreţul noii puteri de la Bucureşti. Îşi făcuse cunoştinţe în lumea teatrală şi Elvira Popescu, care era la Paris, l-a ajutat să plece din ţară, în 1947, cu acte în regulă. A ajuns întâi in Grecia, apoi în Germania, de unde a mers în Franţa. După scurt timp, a trecut oceanul şi s-a stabilit în America, la New York. În America nu a mai avut aceeaşi carieră strălucitoare ca în România, dar s-a implicat în viaţa comunităţii românilor de la biserica „Sf. Dumitru” din New York, al cărei şef a devenit. După slujbă, organiza întâlnirea românilor din diaspora. Pentru a-şi câştiga existenţa, a avut diferite servicii, ocupaţii nesemnificative pentru cariera lui artistică.

În anii ’70, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului „Universul”, a înregistrat o serie de cântece. Lansarea lor s-a facut la Bucureşti, în 1993.
Lui îi aparţin melodii precum „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?„, „Mână, birjar” şi „Tot ce-i românesc nu piere„.
Din cauza atitudinii sale vehemente împotriva rusificării ţării după invazia sovietică, regimul comunist a incercat sa-l şteargă din conştiinţa naţională prin marginalizarea lui. Regizorul Stefan Gladin a întâmpinat mari dificultăţi in culegera de informaţii despre artist pentru un film biografic pentru că acestea au fost scoase din arhive in anii ’50-’60.

       Moscopol a dat dovada de mult curaj – a compus şi interpretat numeroase melodii anticomuniste (de ex. împotriva lui Petru Groza, sluga), anti-sovietizare, anti-rusificare etc.

          Între aceste compoziţii anti-regim, aflăm şi o melodie îndreptată împotriva Patriarhului Justinian Marina (1948-1977), perceput de Moscopol ca un patriarh aservit regimului comunist (astfel perceput, de altfel, de întregul exil, ca şi de cei ce sufereau în temniţe sau lagăre, precum un Dimitrie Bejan în Uniunea Sovietică). Deopotrivă este atacat Mitropolitul Moldovei Sebastian Rusan (1950-1956). Câteva din cântecele sale pot fi downloadate de aici dacă aveţi puţină răbdare.

 

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized

Jean Moscopol un român adevărat


Fișier:Jean Moscopol.jpg

                       Jean Moscopol (1903- 1980)

Fisa biografica :

. De mic avea uşurinţa de a învăţa. Ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine franceza, italiana, engleza, germana şi greaca. Cursurile primar şi secundar le-a făcut la Brăila, iar liceul l-a terminat la Galaţi.
În anii 1921-22 a fost funcţionar la Agenţia maritimă „M. Embiricos et Co”, apoi încă doi ani la Agenţia „P. Macri et Son” din Brăila, iar din 1925 până în 1929 a lucrat la Banca „Chrissoveloni” din Bucureşti.


În timp ce era student la Aeronautică, cineva l-a sfătuit să-şi valorifice talentul muzical şi să facă nişte înregistrări. Din acel moment, muzica a devenit profesia sa. Jean Moscopol nu a fost căsătorit niciodată. În 1929 a debutat la barul „Zissu”, de pe Şerban Vodă. Făcea epigrame pe moment celor de la masă, îi dispunea. A publicat si o carte de epigrame: „101 răutăţi”. În perioada aceea a apărut şi în filmul „O noapte furtunoasă”, el interpretând rolul şansonetistului care cânta la grădina de vară „Union”. Tot atunci a făcut înregistrări pe primele plăci de gramofon şi a debutat la radio.
În 1930 a luat lecţii de muzică, a dat examen şi a fost confirmat ca artist profesionist. H. Nicolaide l-a luat la Teatrul de Revistă „Alhambra”, unde a cântat în operetele: „Alhambritta”, „Lăsaţi-mă să cânt” şi „Contesa Maritza”.
În 1931 a făcut un turneu prin ţară cu Ion Manolescu, actor la Teatrul Naţional. Din acest an a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri „His Master’s Voice”. De-a lungul anilor, a înregistrat pe discuri de gramofon peste 300 de cântece, de facturi diverse, româneşti şi străine.
În 1932 a plecat la Berlin, unde a imprimat discuri cu orchestre celebre ca Honlgsberg, James Kok, şi a luat lecţii de canto cu profesorul Korst.
După război, concepţiile lui politice fiind în totală contradicţie cu regimul care se instala, nu a acceptat să devină cântăreţul noii puteri de la Bucureşti. Îşi făcuse cunoştinţe în lumea teatrală şi Elvira Popescu, care era la Paris, l-a ajutat să plece din ţară, în 1947, cu acte în regulă. A ajuns întâi in Grecia, apoi în Germania, de unde a mers în Franţa. După scurt timp, a trecut oceanul şi s-a stabilit în America, la New York. În America nu a mai avut aceeaşi carieră strălucitoare ca în România, dar s-a implicat în viaţa comunităţii românilor de la biserica „Sf. Dumitru” din New York, al cărei şef a devenit. După slujbă, organiza întâlnirea românilor din diaspora. Pentru a-şi câştiga existenţa, a avut diferite servicii, ocupaţii nesemnificative pentru cariera lui artistică.
În anii ’70, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului „Universul”, a înregistrat o serie de cântece. Lansarea lor s-a facut la Bucureşti, în 1993.
Lui îi aparţin melodii precum „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă sara?”, „Mână, birjar” şi „Tot ce-i românesc nu piere”.


Din cauza atitudinii sale vehemente împotriva rusificării ţării după invazia sovietică, regimul comunist a incercat sa-l şteargă din conştiinţa naţională prin marginalizarea lui. Regizorul Stefan Gladin a întâmpinat mari dificultăţi in culegera de informaţii despre artist pentru un film biografic pentru că acestea au fost scoase din arhive in anii ’50-’60.

( SURSA:  foaienationala.ro )

  Moscopol a dat dovada de mult curaj – a compus şi interpretat numeroase melodii anticomuniste (de ex. împotriva lui Petru Groza, sluga), anti-sovietizare, anti-rusificare etc.

Între aceste compoziţii anti-regim, aflăm şi o melodie îndreptată împotriva Patriarhului Justinian Marina (1948-1977), perceput de Moscopol ca un patriarh aservit regimului comunist (astfel perceput, de altfel, de întregul exil, ca şi de cei ce sufereau în temniţe sau lagăre, precum un Dimitrie Bejan în Uniunea Sovietică). Deopotrivă este atacat Mitropolitul Moldovei Sebastian Rusan (1950-1956).

Scrie un comentariu

Din categoria istorie, Uncategorized