Moldova privește spre UE!

Măturii despre suferințele românilor din Basarabia

Craniu de Homo erectus aruncă povestea evoluției umane în dezordine

După opt ani petrecuți studiind un craniu de 1,8 milioane de ani, descoperit în Republica Georgia, oamenii de stiință au facut o descoperire care ar putea rescrie istoria evolutivă de Homo. Ar fi o poveste simplă, cu puține specii ancestrale. Devreme, diverse fosile – cele recunoscute în prezent ca provenind de la specii diferite cum ar fi Homo habilis, Homo erectus și altele – pot reprezenta de fapt variație între membrii unui singur neam, care evoluează.Cu alte cuvinte, la fel ca oamenii se uita diferit de la un altul de astăzi, așa a făcut primii hominizi arate diferit de la un altul, și neasemănare a oaselor au lăsat în urmă poate fi păcălit oamenii de știință să creadă că au venit de la specii diferite. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns o echipa internationala de oameni de stiinta condusa de David Lordkipanidze, paleoantropolog la Muzeul National din Georgia la Tbilisi, după cum a informat joi în revista Science .

        Cheia pentru această descoperire a fost un craniu excavat în 2005 și cunoscut doar ca  Craniul 5, ceea ce oamenii de știință  „primul craniu de hominid adult conservat în întregime” cu o asemenea vechime. Spre deosebire de alte fosile ale genului Homo, craniul prezenta mai multe trăsături primitive: o faţă lungă, similară maimuţelor, diniţi mari şi o cutie craniană redusă, cam cât o treime din spaţiul pe care îl are un om modern. Acest lucru a confirmat că, în ciuda unor ipoteze contrare, hominizii timpurii nu aveau nevoie de creiere mari pentru a părăsi Africa. Dr. Lordkipanidze şi colegii săi afirmă că diferenţele dintre aceste fosile nu erau mai pronunţate decât cele observate între oricare cinci oameni moderni sau cinci cimpanzei. Hominizii care au lăsat aceste fosile în urmă, subliniază specialiştii, erau foarte diferiţi unul de celălalt, dar continuau să fie membri ai aceeaşi specii.

„Dacă cutia craniană şi faţa Craniului 5 ar fi fost descoperite separat, în situri diferite din Africa, ar fi putut fi atribuite unor specii diferite”, notează un co-autor al studiului, Christoph Zollikofer de la Universitatea Zurich. De altfel, această metodă era adeseori folosită de cercetători, care defineau speciile noi pe baza variaţiilor trăsăturilor.

Deşi fosilele de la Dmanisi arată diferit una de cealaltă, hominizii care le-au lăsat în urmă trăiau în acelaşi loc şi timp, astfel că „în principiu, ar putea reprezenta o singură populaţie a unei singure specii”, subliniază dr. Zollikofer. Cercetătorul a efectuat alături de un coleg de la Universitatea Zurich, Marcia Ponce de León, analiza comparativă a specimenelor de la Dmanisi.

Craniu 5, care a fost descoperit alături de rămășițele altor patru hominizi din Dmanisi, Georgia.

„Dat fiind că observăm un tipar similar de variaţiuni în arhiva fosiliferă africană, este raţional să presupunem că exista o singură specie Homo în acea perioadă în Africa”, spune dr. Zollikofer. „De asemenea, dat fiind că hominizii de la Dmanisi sunt foarte asemănători cu cei din Africa, putem presupune că ambii reprezintă aceeaşi specie”, a adăugat Zollikofer. Totuşi, despre ce specie este vorba? Unii membri ai echipei denumesc hominizii descoperiţi simplu, „Homo timpuriu”. Alţii subliniază asemănările puternice cu Homo erectus, care a trăit în perioada cuprinsă între acum 2 milioane de ani şi mai puţin de acum un milion de ani. Tim D. White, un paleoantropolog de la Universitatea California, afirmă că este vorba despre „cel mai primit H. erectus descoperit până acum”, subliniind că „este mai asemănător decât oricare altă fosilă descoperită până acum cu Homo timpuriu din Africa de est”, un grup de hominizi despre care se estimează că au trăit acum 2,3 milioane de ani.

Toate cele cinci cranii şi oase scheletale au fost descoperite în cuiburi subterane, sugerând că aceşti reprezentanţi timpurii ai genului Homo îşi pierduseră viaţa în condiţii deloc plăcute. Ei trăiau printre carnivore, printre care feline cu dinţi-sabie şi un ghepard gigantic, ce a dispărut între timp. Cel mai probabil, toţi cei cinci indivizi fuseseră atacaţi şi ucişi de carnivore, iar apoi cadavrelele lor fuseseră târâte în cuiburi pentru festinul de după atac, astfel că specialiştii au mai găsit doar resturile rămase după „cina” copioasă a felinelor.

(Sursa:  The New York Times ; theguardian   )

 

Americanii despre Roșia Montana….

 

 

Asemănări întâmplătoare?

    Un documentar zguduitor despre mina de aur din Peru. Yanacocha este o mină de aur situată în munții Anzi, la 48 km de orașul Cajamarca, Peru. Mina Yamacocha este cea mai mare mină de aur din America de Sud și a doua din lume, de aici extrăgându-se doar în anul 2005: 3.333.088 uncii de aur, aici lucrând peste 10.000 de muncitori. Este o mină de suprafață aflată la o mare înălțime, respectiv între 3.400 și 4.120 metri peste nivelul mării. Zăcământul este compus din cinci mine de suprafață, cinci… și trei instalații de valorificare a aurului. 

 O temă de reflecție pentru noi.

Dan Puric „O civilizație dacă nu are milă are toate drepturile să dispară”

Mașina Anei Pauker

   Maşina-drezina a liderului comunist din anii ’50 este expusă de ceva timp in gara din Sinaia. Autovehiculul este un Skoda VOS (1948) si a fost adaptat la deplasarea pe calea ferată pentru satisfacerea obsesiilor Anei Pauker pentru lux şi asigurarea protecţiei.

Noi descoperiri la Poiana Cireşului Piatra Neamț

     

      Săpăturile arheologice din situl Poiana Cireşului, situat în zona Batca Doamnei din Piatra Neamţ au început în urmă cu douăzeci de ani, însă abia anul acesta s-au făcut cele mai importante descoperiri. Artefactul de la Poiana Cireşului este al treilea obiect de acest gen descoperit în România. În aceeaşi zonă au fost identificate mai multe oase de ren şi bizon, aşezarea respectivă fiind folosită ca tabără de vânătoare. Arheologii au scos la lumină şi mai multe unelte de silex, cea mai importantă fiind o lamă de aproape 11 centimetri, impresionantă prin dimensiune şi caracteristici.

 Printre decoperirile făcute în acelaşi şantier se numără şi un obiect extrem de rar: un colier de melci foarte bine conservat şi elemente anatomice ale unui picior de bizon .

Ada Kaleh – Seraiul dispărut

        Ada Kaleh (din limba turcă Ada Kale, însemnând Insula Fortăreață) a fost o insulă pe Dunăre, acoperită în 1970 de apele lacului de acumulare al hidrocentralei Porțile de Fier I. Insula se găsea la circa 3 km în aval de Orșova și avea o dimensiune de circa 1,7km lungime și circa 500m lățime. Era populată de circa 600 de turci. 

   Insula Ada Kaleh era pentru locuitorii din regiune un punct turistic îndrăgit datorită prețurilor (fiind scutită de impozit)mai scăzute,pentru cumpărarea delicateselor turcești, bijuterii și tutun. Insula a fost renumită și pentru creșterea trandafirilor din care localnicii obțineau uleiul și parfumul de trandafir.

Ada-Kaleh

                   

Cu melancolica-i moscheie

Se-nalţă mistic pe colină

Ada-Kaleh cetate veche

Ce veşnic lui Allah se-nchină.

Se-nalţă mistic pe colină…

Şi pe fantastice ruine

Dorm păsări triste, plângătoare

Ce-n viersul lor duios, de moarte,

Plâng stinsa turcilor splendoare

Dorm păsări triste, plângătoare…

Şi parcă-n cântecul lor jalnic

E o sentinţă blestemată

Ce spune regilor de astăzi:

Aşa veţi fi şi voi odată!

E o sentinţă blestemată…

 

                                    (Leontin Iliescu, Majora canamus, Bucureşti, 1904)

Mai multe pe pagina de facebook