Hanul Belibou(cândva -școală specială) A fost construit în cea mai mare parte folosindu-se piatra din zidul sudic al Cetății Neamț. Uneori însăși ispravnicia era cea care aproba aceste distrugeri. În 1896 se iau primele măsuri împotriva profanării Cetății Neamț. Cu toate acestea furtul de piatră continuă să fie o problemă. (foto-colorată digital)
Regele Ferdinand cu Regina Maria și Generalul Berthelot la poalele Cetății Neamțului. Fotografia originală alb – negru a fost realizată în 1917 de Herscovici & Spack.
click pe imagine
Foto: militari din batalionul de vânători de munte la poalele Cetăţii Neamţului. (Muzeul Militar Naţional)
Probabil este singura fotografie de la 1900 „color”.
Fotografia originala este alb-negru și a fost realizată de fotograful Alexandru Antoniu. Ea se află în posesia Complexului Muzeal Județean Neamț.
click pe imagine
Primele măsuri de protejare a ruinelor cetăţii au fost luate la cererea domnitorului Mihail Sturza (1834-1849). Acesta cerea ispravnicilor Ţinutului Neamţ să protejeze zidurile cu un gard de lemn şi să angajeze un supraveghetor. Tot atunci este amenajată şi poteca până la ruine.
Cetatea Neamţ, ca şi alte monumente, a fost folosită ca element de înălţare patriotică, în perioada de redeşteptare naţională a românilor, la mijlocul secolului al XIX-lea.
Grădina Publică din Târgu Neamţ atestată pentru prima data la 1890, se bucură şi astăzi de foarte mare atenţie find un loc de refugiu dintre monoliţi de fier şi beton ai epocii de mult apuse. Chiar dacă a fost dintotdeauna străjuită de construcţii Grădina Publică, a fost mereu plină de flori, mereu populată şi aproape tot timpul inundată de notele frumoase ale unei fanfare ce fredona desigur şlagărele vremii. Fragmente ale unor vremuri trecute, aceste imagini se asociază ca să contureze un spaţiu al inocenţei, al autenticităţii. Ce avem noi aici, acum, este o reconstrucţie din mii de pixeli a unor senzaţii trăite de bunici şi bunicii bunicilor noştrii, a unui timp pierdut, în mod plăcut pe aleile ce odinioară răsuna “Zaraza “ lui Cristian Vasile sau „De cand ne-a aflat multimea” a lui Zavaidoc la seratele şi balurile mult aşteptate. Tot pe aceste alei se organizau serbările de sfîrşit de an şcolar şi diferite manifestări culturale.
De-a lungul anilor, mentalitatea umană se schimba sub influenţa copleşitoare a comunismului iar copiii “generaţiei cu cheia de gât” erau încolonaţi şi duşi în Grădina Publică pentru a fi făcuţi “şoimi ai patriei”. În alte dăţi mergeau să-l vadă pe Moş Gerilă de la care primeu binecunoscutul joc “domino” şi o ciocolăţică “carnaval” .
Astăzi, Grădina Publică parcă încearcă să redea o imagine a trecutului. Locuitorii labirintului de beton redescoperă frumuseţea pură a naturii şi a cântecelor vechi alături de formaţia Donis.