„În grandoarea istorică a poporului român eu sunt o rotiță invizibilă, dar sunt…”
Acum 110 ani în urmă, pe 6 Octombrie 1902 s-a născut gânditorul român Petre Țuțea. Era fiul unui preot de țară din satul Boteni, Muscel.
A studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat mai apoi Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în drept administrativ. A colaborat cu diferite publicații naționaliste, în special ziarul “Cuvântul” condus de Nae Ionescu, alături de Constantin Noica, Mircea Eliade, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcanescu și mulți, alți intelectuali. Venirea comuniştilor la putere, a dus la condamnarea lui Ţuţea mai întâi la 5 ani de închisoare (1948-1953), apoi la 18 ani de muncă silnică din care a executat doar 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare (Bucureşti, Jilava, Ocnele Mari), dar mai ales la Aiud unde era concentrat grosul vârfurilor legionare. A fost eliberat în anul 1964.
Dupa eliberarea sa din închisoare, Petre Țuțea a suferit foarte mult deoarece în urma numeroaselor descinderi ale agenților securității comuniste erau confiscate numeroase manuscrise, studii si materiale la care acesta lucra.
S-a stins din viață în ziua de 3 Decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Cristiana” din București pe când era intervievat de un grup de reporteri în frunte cu Lucia Hossu Longin.
„Dumnezeu e român. Sau dacă nu, sunt împotriva Lui!”
tableta de minte 